Din nou despre McCann Erickson

Articolul "Joburi si Tepe la McCann Erickson" a primit mai multe comentarii: cu aceasta ocazie, am descoperit noi cazuri in care departamentul de resurse umane nu si-a facut treaba: au programat interviuri pentru joburi care "nu mai erau valabile", au chemat la interviu pentru postul x persoane care aplicasera pentru postul y, le-au re-chemat peste o vreme (scurta) pentru a le respinge din nou (pe aceleasi temeiuri ca data trecuta).
Unul dintre comentariile primite apartine insa unui domn Botan care ne spune asa:
"Va raspund in calitate de sef la creatie:

1. Pentru pozitiile de junior copy angajarile le fac DOAR eu sau Tzugu, in urma unui test. Ma ofer sa va dau testul pe acest blog ca sa nu va mai deplasati pana la McCann. Am o conditie: o sa va public raspunsurile, ca sa fie totul foarte transparent. Sunteti buni, va angajez. Nu sunteti buni, nu. Fara nicio suparare...

2. Mihnnea a intrat la gramada cu alti zece juniori in programul McCann Next Generation, angajat de o expata d-abia venita in Romania, care nu stia de celebra sa mama. Relatia asta mai degraba i-a creat probleme, caci sunt tot felul de frustrati care il considera pilos si il discrimineaza. Inclusiv eu faceam asta la inceput, fiind mai exigent cu el decat cu altzii, ca baiat din popor ce sunt, cu oroare de a angaja pile. Mi-am dat seama ca nu e OK si m-am corectat.

3. Cat despre HR, oricate pacate ar avea ele, nu-i frumos sa le tarati prin zarzavat in halul asta.

Deci, va bagati? Sau va cautati o pila?"


Acest comentariu m-a surprins. Subiectul articolului meu fusese neseriozitatea departamentului de hr de la McCann. Subiectul acestui comentariu, raspuns la articolul meu, este insa oferirea posibilitatii de a aplica pentru o pozitie de copywriter la McCann.
Acesta e un exemplu tipic a ceea ce un specialist in comunicare ar numi o schimbare dialectica (dialectical shift) In cazul de fata, este vorba de o schimbare dialectica ilegitima (schimbarea topicii) asociabila unei erori de rationare informale.
De asemenea, eroarea d-lui Botan se bazeaza pe o meta-presupozitie (tot limbaj de specialitate) falsa si anume presupozitia d-lui Botan ca eu as fi angajat deja la presupozitia dumnealui conform careia eu as fi scris articolul respectiv fie umarind un job la MaCann, fie pentru a ma razbuna ca nu am fost angajat la McCann.
A la rigueur, e vorba de un rationament falacios deosebit de comun, greu de crezut ca un sef de creatie, asa cum se pretinde dl Botan, l-ar putea savarsi. In concluzie, fie dl Botan nu este cine pretinde, fie, alaturi de fetele de la hr, in McCann s-au mai strecurat si alte persoane "mai putin potrivite". Din respect pentru sefii de creatie pe care ii cunosc, voi alege prima varianta.
D-le Botan, nu am fost intotdeauna angajat la firmele care m-au chemat la interviu. Nu am fost angajat nici la jumatate dintre acestea. Pentru ca nu corespundeam pozitiei, pentru ca nu aveam profilul angajatului cautat de ei. Dar niciodata nu am fost chemat la un interviu pentru un job fictiv si nici intervievatorii mei nu si-a batut joc de mine. Aceasta este problema - este problema atitudinii hr-ului de la McCann, nu a faptului ca eu nu am fost angajat la McCann!
In al doilea rand, d-le Botan, ca multi alti angjatori dealtfel, pierde din vedere faptul ca nu doar firma este cea care alege - ci si "catindatul". Daca o firma ma anunta ca am fost acceptat pentru o anumita pozitie si pot incepe la data de "x" asta nu ma face sa sar in sus de bucurie. Mi se poate intampla insa sa raspund "multumesc frumos, dar am primit o alta oferta intre timp" (cu variatiile - dar salariul nu ma satisface, dar mediul de lucru nu mi se pare cel mai motivant din lume pentru mine - dar nu sunt un fan al ideii de a imparti biroul cu atatia insi cu cat se obisnuieste la dvs - dar jobul dvs nu imi da posibilitatea sa evoluez/avansez profesional).

In ceea ce-l priveste pe dl. Miculescu - argumentul expatei poate sa tina sau nu (Simona M e o persoana f cunoscuta si in anumite cercuri de nivel international)
- argumentul proiectului poate fi atacat cu un argument prin analogie - Bianca Naumovici, studenta la inceputul anului II, a fost angajata tot printr-un proiect la Leo Burnett Romania. Cam mare coincidenta, nu-i asa?
Dar sa trecem peste asta. Proiect, neproiect, expata, neexpata, este perfect posibil ca dl. Miculescu sa fi ajuns la McCann asa cum spune si dumnealui si dl. Botan, dar acest lucru, in continuare nu explica lipsa de trasparenta a criteriilor de recrutare, nu explica strategia de a spune ca nu exista posturi (nu mai sunt valabile etc). De asemenea, in continuare, ramane ciudat faptul ca persoane fara studii de specialitate si fara experienta sunt angajati la McCann, in timp ce persoane cu experienta si studii de specialitate sunt respinsi (chiar dinainte sa inceapa interviul!).

In finalul comentariului dumnealui, dl Botan ne roaga prieteneste sa nu le mai taram pe fetele de la hr "prin zarzavat". As acum poate vedea toata lumea, nu am comis nici un singur si amarat ad hominem in articolul meu, nu am facut aprecieri si evaluari nepotrivite sau fara legatura cu subiectul vizavi de persoanele implicate - n-am facut decat sa povestesc cu amar si umor (caci, in fond, doar asta ne mai ramane in final) ce si-au facut chiar ele. Caci suntem ceea ce facem...

Amuzant, dar iritant, este insa ad hominem -ul de ramas -bun al d-lui Botan. Scopul acestuia este tocmai de a supune chestionarii credibilitatea mea - un scop bun, avand in vedere ca eu sunt o persoana rea care a vrut sa discrediteze o firma buna. Dar, totusi, este unul dintre cele mai inconsistente argumente ad hominem circumstantiae pe care le-am intalnit vreodata! Premisa chestionarii credibilitatii mele s-ar corela cu premisa unui angajament inconsistent facut de mine - cam asa functioneaza acest argument- si dl. botan si-ar atinge scopul, doar ca, in cazul de fata, nu se poate stabili, nici macar sugera, ca eu as fi inconsistent in angajamentele mele. Dimpotriva, sunt angajat intr-o pozitie impotriva pilelor si toate argumentele mele afirma si sustin asta iar dl. Botan nu poate demonstra nici cea mai mica inconsistenta in atitudinea mea.

In ceea ce il priveste pe dl. Miculescu - apreciez faptul ca a raspuns articolului meu si doreste sa imi dea amanunte - accept desigur invitatia dumnealui, de fapt, toti o acceptam, asa ca il invitam sa si-o onoreze pe blog.


Clarificari conceptuale:
metapresupoztie=presupozitie bazata pe o alta presupozitie. Pe romaneste - eu presupun ca tu presupui x (eu persupun ca tu ai spus y pentru ca ai fi presupus x)
a fi angajat fata de o propozitie/afirmatie=a fi afirmat propozitia respectiva, a o fi sustinut sau a nu o fi infirmat atunci cand a afirmat-o altcineva
a fi angajat fata de o propozitie ma face angajat fata de orice propozitie care poate fi dedusa logic corect (inferata valid) din aceasta

argumentul ad hominem circumstantiae (in situatia de mai sus a fost folosit totodata ca tip al argumentului prin angajament inconsistent). Pattern-ul lui este următorul:

Premisa argumentului: a susţine argumentul A care conţine propoziţia P în concluzie.
Premisa angajamentului inconsistent: a este personal angajat faţă de argumentul contrar argumentului A, aşa cum arată angajamentul relevat de acţiunile sale personale sau de circumstanţele personale care relevă aceste angajamente.
Premisa chestionării credibilităţii: Credibilitatea lui a ca o persoană sinceră care crede în propriile argumente este chestionată (de către premisa de mai sus).
Concluzie: Plauzibilitatea argumentului lui a este redusă sau anulată.

Buna organizare e cheia succesuului oricarei afaceri!

Joburi si Tepe la McCann Erickson!

Mai acum vreun an si ceva ma pregateam sa fac trecerea PR-zone spre Copywriting. Stiam ca nu am experienta in domeniu, asa ca pretentii de salariu nu aveam si nici de middle-level. Un entry level era perfect pentru mine si,desi aveam ceva exeprienta in organizare de evenimente si creative concept, ma orientasem spre cautarea unui job de junior copywriter. Zis si facut. Cautam anunturile pe site-urile de joburi sau pe cele ale agentiilor si aplicam. Intr-o zi am vazut un anunt de junior copywriter de la McCann Erickson si am trimis cv-ul insotit de scrisoarea de intentie. Peste cateva zile m-au sunat si am fost invitat la interviu ziua urmatoare la ora 5.
Aventura abia acum incepe. Locuind in marginea opusa a Bucurestiului am schimbat vreo trei metrouri si 2 autobuze. Noroc ca am plecat de la 3 fara un sfert de acasa, caci altfel n-as fi reusit sa ajung niciodata la 5. Dar ce mai conta ca pierdusem mai bine de doua ore pe drum, ca imi sifonasem sacoul si vreo jumatate de ora mi-a fost greata de la un puternic miros de zer de oaie al unor ciobani care se intorceau de la piata? Era un interviu important care imi oferea sansa sa obtin jobul dorit.
Numai ca socoteala de acasa (sau din RATB) nu se potriveste cu cea de la destinatie. M-a luat in primire o d-sorica foarte cocheta, cu niste bulce roscate splendide si o bluza mai decoltata. Ochelarii compensau orice posibila aluzie.
Fara nici o introducere, d-soara ma ia la per tu si ma anunta ca jobul pentru care am aplicat nu mai era valabil. Ciudat! Doar ieri ma sunasera pentru programarea interviului! "A, nu, nu, se scuza d-soara, nu mai este valabil de vreo 2 saptamani, [!!!] dar daca tot ai venit as vrea sa vad daca esti potrivit pentru un junior media planner." Daca tot venisem, eram, sa nu fi venit degeaba.
"Ai notiuni de marketing?" Aveam, ca lucrasem vreo 2 ani ca asistent de mk. D-soara afiseaza un aer foarte nemultumit. "Stii sa faci prezentari in power-point?". Stiam, din liceu. D-soara pare in continuare foarte nemultumita. "Poti sa faci power-point-uri pe care sa le prezinti in fata mai multor oameni?" Pai nu ca sa le prezint in fata altora facusem toate power-pointu-urile de-a lungul vietii?!? D-soara e tare nemultumita. "Ai capacitati de analiza si sinteza?" continua runda d-soara. Probabil ca da, de vreme ce am reusit atata amar de vreme sa iau note top in facultate, la post-universitare si sa fiu bine vazut la job. Chiar ca nu inteleg de ce d-soara este in continuare atat de nemultumita. "Imi poti oferi un exemplu de situatie in care ti-ai folosit capacitatile de analiza si sinteza?" Acum chiar ca m-a blocat. Ce sa-i spun? De mail-uri, de rapoarte, de discutii cu clientii, de lucrari, de dizertatii, de dosarele pentru sefi? De listele de cumparaturi pentru Craciun?!? Pare sa nu aiba timp sa imi asculte povestea vietii. Cu ce sa incep? Dar exista oare posibilitatea de a lucra fara sa iti folosesti capacitatile de analiza si sinteza?!? Ar trebui sa fii concediat atunci!
D-soara e tare nemultumita. "Postul de junior copywriter nu mai e valabil" concluzioneaza ea si ma pofteste afara. Plec cu inima indoita gandindu-ma la lungul drum de intoarcere acasa si macinat de o intrebare: "D-soara m-a chemat la interviu doar ca sa isi justifice ziua asta de munca in fata sefului? Are vreo norma de interviuri pe care trebuie sa le faca zilnic?". Am plecat hotarat sa ii scriu un mail sefului ei, sa ma plang de aceasta situatie, dar, in fond, de unde stiam eu ca seful ei, roman, nu este de fapt cel care tolereaza/incurajeaza acest tip de comportament? Reala solutie ar fi fost sa le scriu celor de la McCann-Erickson Worldwide Advertising. Dar m-ar fi crezut?... Le-ar fi pasat?...
Aproape uitasem povestea asta, pana cand, la sfarsitul lui decembrie 2007, o amica, Raluca Lazar, imi povestete foarte incantata ca a fost invitata la un interviu la McCann-Erickson pentru un post de junior in analiza de date. Amintindu-mi propria experienta, incerc sa ii temperez entuziasmul. Nu imi miroasea prea bine...
Peste cateva zile, Raluca imi povestete, cu tristete si dezamagire, cum a fost respinsa la interviu, motivandu-i-se ca jobul de junior nu mai este valabil ci doar unul de senior (care nu fusese insa anuntat). Bineinteles, daca tot a venit, i se da sansa de a participa la intreviul pentru acest post, explicandu-i-se insa la finalul interviului ca experienta ei de un si ceva de la IPSOS, mai mult decat suficienta pentru jobul de junior, este prea slaba pentru cel de senior. De ce au mai chemat-o daca jobul nu mai era valabil? De ce au mai intervievat-o dupa ce ii vazusera CV-ul? Sau poate d-soara de la HR s-a hotarat brusc, odat' ajuns candidatul acolo, ca jobul de junior, care i se potrivea ca o manusa, nu mai era valabil, iar pentru a preveni orice comentarii, nemultumiri si reclamatii, sa ii fi oferit insa, in generozitatea sa, sansa de a candida pentru un alt job, probabil fictiv, pentru care insa ea stia ca Raluca nu s-ar potrivi si, stiind si Raluca despre ea insasi ca nu este potrivita, nu i-ar fi trecut niciodata prin gand sa o reclame? Concluzia Ralucai a fost una simpla: "m-au luat de mascota!"
Macar daca lucrurile s-ar fi oprit aici... La o luna de la acest interviu, amica mea este din nou invitata la interviu de catre McCann-Erickson. Aceeasi poveste, acelasi job care nu mai este valabil dar aceeasi generozitate in a oferi un job pentru care candidatul nu are experienta necesara. Si macar daca nu ar fi avut-o! D-soara era insa pornita sa ii demonstreze Ralucai ca nu este potrivita pentru acel job! Cu experienta anterioara in spate, Raluca nu mai este insa dispusa sa accepte mizeria realitatii McCann-Erickson atat de usor. Si ataca si ea: "Dar de ce mai chemati oamenii la interviu daca nu vreti sa ii luati? Dar acum de ce m-ati mai chemat daca credeati ca nu sunt potrivita pentru acest job? Si de ce ma chemati daca joburile pentru care aplic nu mai sunt valabile? Si de ce nu le retrageti anunturile? Si de ce brusc aici aflu de existenta altui job? Si asta de ce nu a fost anuntat? Si daca acum o luna nu aveam experienta necesara, credeti ca am facut-o de Revelion? Va bateti joc ca aveti notoritate? Va folositi de oamenii fara pile ca sa va angajati voi pilele voastre".
D-soara a ramas cu gura cascata. Surprinderea ii transpira prin fiecare por al fetei. Cand si-a revenit, fata ei a imbracat masca bunatatii neintelese: "Si eu, care voiam sa iti mai dau o sansa..."
Sansa de a mai pierde o dupa-masa?...

Fata de cele spuse mai sus, eu o singura intrebare as mai avea: cum se face ca Mihnea Miculescu, un student in anul III-IV la ASE, e PR la McCann-Erickson? Ce studii il califica pentru acest job? Si ce experienta? Sau mama sa, Simona Mirela Miculescu i-a transferat din experienta (pilele) sale?

Fundatia caritabila "Anna Nicole si Daniel Wayne Smith"

Cu ocazia comemorarii unui an de la moartea Annei Nicole Smith, s-a infiintat fundatia caritabila "Anna Nicole si Daniel Wayne Smith". Fundatia a fost creata de fostul ei partener si prieten, Howard K. Stern. El a decis sa includa in titulatura fundatiei si numele fiului Annei Nicole, decedat si el, Daniel: "Astazi este o zi dificila pentru toti cei care au cunoscut-o pe Anna Nicole. Am creat aceasta fundatie pentru a sprijini scopurile pe care Anna le-a sustinut mereu: ajutorarea copiilor, batranilor si cercetarea in tratamentul si vindecarea SIDA. Sper ca aceasta actiune sa aiba din ce in ce mai multi sustinatori si poate, intr-o zi, sa fie condusa de fiica ei, Dannielynn", a declarat Howard K. Stern, pentru Entertainment Tonight.
Ma intreb care va fi obiectul exact de activitate al acestei fundatii: asigurarea unor servicii gratuite de escorta si/sau prostitutie pentru batrani? Caci acestea au fost activitatile pe care Anna Nicole smith le-a promovat si sustinut mereu. Bunatatea si interesul ei pentru batrani au transformat-o intr-o celebritate. Am fi auzit oare noi vreodata de ea daca inima ei plina de generozitate nu i-ar fi indrumat pasii spre batranul J. Howard Marshall?

Preturile cresc, cresc, cresc!

Ca urmare a deprecierii leului si a inmultirii numarului de masini angajate in trafic au crescut preturile la benzina. Ca urmare a cresterii preturilor la benzina, au crescut preturile RATB. Metrorex nu se lasa mai prejos si de azi scumpeste si el cartelele de metrou. Din nou, ca le-a mai scumpit odata pe 17 decembrie.
Astfel, Metrorex majoreaza de azi cu aproape noua procente pretul cartelelor de metrou.
O cartela pentru doua calatorii costa 2,2 lei fata de 2 lei cat era pana acum, iar una pentru zece clatorii a ajuns la 8 lei. Pentru abonamentul lunar pretul a crescut de la 22 la 23 de lei. Se mentin reducerile pentru elevi si studenti - precizeaza www.HotNews.ro - deci, se luase in calcul si posibilitatea de a nu le mentine?!?

Despre actele de caritate ale celor bogati I

Trend-ul occidental al caritatii de fatada a ajuns si pe meleagurile europene mai inapoiate, unde se mai practica inca transhumanta. Ma refer aici la trendul d-nelor de bani gata de a-si umple timpii morti, pe langa shopping, sauna sau, mai nou, spa, cu participari pline de bune-intentii la actiunile unor ong-uri cu scopuri caritabile, de natura sociala sau culturala. Onorabile d-ne precum Ioana Tariceanu, Carmen Doris Andronescu, Marina Catto, Veronica Savanciuc, Anca Vlad, Diana Hurduc, Georgiana Pogonaru si chiar Dana Nastase sau Mihaela Radulescu sunt atat de preocupate de diferitele asociatii la care au aderat incat ar face orice pentru acestea: unele dintre ele au mers atat de departe cu sacrificiile incat au pozat nud! Sa nu mai spunem de lungile dupa-amieze pe care le dedica "sedintelor" din cafenele sau restaurante precum Loggia sau Turabo Caffe une pretul unui expresso scurt depaseste bine valoarea lunara a unei alocatii. Sa nu mai zic de Frape-uri. Ce conteaza insa ca in Romania exista inca sute de familii care traiesc dintr-o pensie de boala, un ajutor de somaj si cateva alocatii si probabil se considera norocoase pe langa celelate sute de familii ce traiesc doar din alocatii?
Caritatea d-nelor noastre merita tot respectul! O data la cativa ani se mai cumpara o uniforma pentru portarii de la vreun muzeu sau mai primeste un copil cateva flacoane de antibiotice (romanesti) gratis. Si daca nu primeste, in fond, ce mare lucru ? Nu si-a dezvoltat inca Asociatia strategiile de comunicare si PR! Sa mai facem cateva intalniri, sa vedem cum putem imbunatati situatia! Haideti sa alocam mai mult timp discutiilor, sa mergem la un restaurant! Nu se mai poate dom'le asa!
Tot respectul! Sunteti niste femei de succes, mari afaceriste, foarte ocupate, cu multe obligatii si totusi in marea d-voastra generozitate va gasiti timp sa beti un pahar de sampanie in interesul unui copil caruia ii este foame. Tot in marea d-voastra generozitate, desfaceti snururile pungutei cu doi bani pentru a scoate cateva sute, minim, de euro, pentru a participa la un luxos bal de caritate! Dar generozitatea d-voastra nici nu se opreste aici! La bal veti mai sacrifica cu siguranta alte sume mari de bani - de pilda, 10.000 de euro pentru a putea cumpara o sticla de vin pe care o veti bea in intimitatea vilei d-voastra cu trei nivele in onoarea unui batran paralizat!
Nici nu mai merita sa ne gandim ca, probabil, participarea la bal va ajuta sa va dezvoltati contacte foarte utile afecrilor d-voastra, ca atat de frumoasa implicare in cauze caritabile va creste punctajul in "Top 100 Femei de Succes" sau macar va da ocazia sa va etalati ultima toaleta achizitionata cu ocazia calatoariei bilunare la New York sau Londra! Si 6! a venit si presa!

Romanii din Italia nu sunt treaba Guvernului

Prin weekend nu mai pridideam de stiri pe la televizor (desi nu ma uit des, de astea n-am scapat), la radio sau pe net: Guvernul in formula restransa s-a reunit sa discute problema romanilor din Italia, apoi au mai fost pusi unii ministri sa urce si Dealul Cotrocenilor (sarcina si grea si obositoare, sunt sigur, pentru limuzinele lor) sa dea seama in fata Presedintelui de ce fac ei in aceasta problema. Ori, toata chestiunea e pur si simplu o agitatie inutila: nici nu avem ce face si nici nu trebuie, in limitele situatie actuale, ca Guvernul nostru sa faca ceva in chestiunea romanilor din Italia. Mi se pare ca a scapat multora un fapt foarte simplu: Italia este un stat suveran. Asta inseamna pe de o parte un sir de drepturi, dar si de obligatii. Una din cele mai importante e asigurarea ordinii pe propriul teritoriu. Chiar nu e treaba noastra faptul ca unii compatrioti fac infractiuni la Roma sau stau in niste mahalale improvizate, vai de mama lor, pe langa Milano. E treaba guvernului italian sa-i prinda pe infractori, sa-i cerceteze penal si sa-i defere justitiei. Ei sunt cetateni care circula in virtutea uneia din libertatile fundamentale din Uniunea Europeana. Nu avem nici un fel de obligatie si nici un fel de responsabilitate fata de ei, afara de aceea de a le asigura apararea drepturilor atunci cand acestea le sunt flagrant incalcate si apeleaza la guvernul roman pentru ajutor. In rest, sunt adulti, sunt responsabili si sunt pe teritoriul statului italian. That` s about it. De aceea toate sedintele astea nu sunt altceva decat praf in ochii fraierilor care chiar cred ca autoritatile se preocupa de ei si nu de proximele alegeri. Asa ca mai bine ar fi sa ne vedem de treaba si nici sa nu ne simtim umiliti cand un concetatean face prostii peste granita (cum n-ar trebui sa ne simtim excesiv de mandri nici cand un cetatean face bani peste hotare).