joi, 1 noiembrie 2007

Câte ceva despre ISI

De vreo doi ani de zile, de când Mircea Miclea a dat faimosul ordin prin care poti deveni conferentiar sau profesor doar dacă ai publicat articol ISI, scandalul legat de relevanta acestora agită comunitătile academice. Nu e lună în care presa să nu reia subiectul sau ca asociatia Ad-Astra (care crede că publicarea de asemenea articole e singurul mod prin care cineva e relevant stiintific) sa nu-i trâmbiteze valoarea. Nu vreau să mă integrez vreuneia dintre tabere. Sunt mai degrabă de acord cu cei care zic că articolele ISI sunt modalitatea prin care cineva este cu adevarat vizibil pe plan international. E bine să scrii asemenea articole, dovedeste documentare, abilităti de cercetare, capacitate de a face fată în orice mediu străin. Dar mă depărtez cu totul de cei care spun că publicarea de articole ISI, chiar foarte relevante (a se citi foarte citate tot în publicatii ISI) ar fi testul valorii unui cercetător. Valoarea e demonstrată de capacitatea de a schimba ceva, orice, în mai bine, de a-l face mai simplu, mai frumos, mai accesibil, mai usor de înteles sau mai performant.
Revolta mea vine dintr-un lucru simplu: se sustine adeseori, potrivit clasamentelor bazate pe articole ISI, că scolile românesti de fizică, matematică, chimie, biologie si medicină sunt valoroase, apropiate de cele occidentale, în vreme ce facultătile de stiinte sociale si cele umaniste sunt slabe sau, în cel mai fericit caz, parohiale. Problema mea e simpla: de ce privind cv-ul unui profesor mare de la scolile de stiinte exacte, cu zeci sau sute de articole exacte, nu sunt totusi deloc mai convins de faptul că respectivul e mai valoros decât, să spunem, Neagu Djuvara sau Mihai Sora, care n-au acele liste de publicatii? Si cred că răspunsul e simplu: primul a redactat inteligent niste articole stiintifice inteligente pe baza unor experimente rezonabile si credibile. N-a inovat însă nici măcar întrerupătorul electric, bujiile de la Dacia sau continutul de zaharuri din Brifcor. Descoperirile lor, fie ele vreun polimer sau emulgator destept, vreo teoremă strălucită cu aplicări în vreo lume posibilă interesantă (si astea, în cele mai bune cazuri) nu mă încălzesc aproape cu nimic. N.D. e pe punctul de a schimba (chiar neaducând prea mult ca cercetare originală) modul în care ne întelegem formarea ca etnie. M.S. ne-a dat fie si numai Biblioteca pentru toti, schimband pentru totdeauna modul de a citi si de a te instrui, democratizand cu adevarat accesul la literatura de valoare. Stiu, scolile de stiinte sociale si de umanioare sunt slabe. Dar tonele de articole ISI de la stiintele naturale sunt departe de a schimba viata în măsura în care o clamează cei ce sustin relevanta absolută a acestui criteriu pentru promovarea profesională.

2 comentarii:

syl p spunea...

Imi place cum pui problema, insa nu pot fi in totalitate de acord cu tine. Personal mi se pare ca exista o conditionare implicare/interes datorita careia persoana ca N.D. sau M.S nu au articole ISI. Pentru ca pur si simplu acestea nu ar mai avea nici o utilitate in cazul domniilor lor. Aceasta este o forma de implicare in comunitatea stintifica specifica in special tinerilor care "alearga" dupa astfel de recunoasteri in domeniu, ca pasi precursori in dezvoltarea ulterioara a carierei. Cei care sunt deja in postura de recunoscuti pe plan national/international nu mai simt aceasta necesitate, articolele pe care le elboreaza provenind dintr-o reala descoperire si avand de foarte multe ori aplicatii practice, care sa schimbe lumea in care traim.
De asemena sa nu uiti ca exista domenii cu un grad ridicat de abstractizare (matematica), domenii in care pot trece sute ani pana sa se gaseasca utilitatea practica a unei noi formule/teoreme, prin corelarea cu alte ramuri ale stiintei.
Iti dau un singur exemplu din domeniul in care studiez eu: o formula gasita de Gauss in 1820 si-a gasit utilitatea in criptografie abia anul trecut.
Inchei prin urarea :"La Multe ISI!" si la si mai multa cultura.

Anonim spunea...

Ma bucur ca ai deschis subiectul, pt ca in Romania deocamdata se pune putin accent pe asemenea articole. Sa vedem ce mai aduce viitorul.
m