Brandingul ghenei sau Despre designul de produs

Asa cum al doilea titlu va da de inteles, nu scriu despre averea d-lui Prigoana. Dupa cum veti vedea pe parcursul acestui articol, nu-i vina lui ca s-a imbogatit din prostia noastra.
Ca tot romanu' middle-class, imi fac si eu cu religiozitate cumparaturile la supermarket in fiecare weekend (nu spui care, sa nu se considere "publicitate" :P). Si stiti ce-am observat? La opt pungi cu d-ale gurii/curateniei sau ce-si mai ia omu' din supermarket, odata descarcate si aranjate frumos in frigider/dulapior/camara, 3 pungi pleaca spre ghena blocului. Pungi cu ambalaje ale produselor cumparate. Practic, cam un sfert din ceea ce am cumparat. Astfel, la un bon de cumparaturi de 3 milioane saptamanal, arunc pe ghena blocului cam un milion. La 12 milioane bani de cosnita lunari, eu arunc la gunoi cel putin un salariu minim pe economie.
Incepe sa ma enerveze chestia asta. Si ma enerveaza cu atat mai tare cu cat, la curatenie, facuta iarasi saptamanal, arunc iarasi in jur de 4 saci gunoieri cu ambalaje. Adica, jumatate din cumparaturile saptamanale. Adica, cel putin inca un salariu minim pe economie ia drumul (sau ar trebui sa zic toboganul?) ghenei. (Si nici nu vreau sa ridic aici si problema curateniilor generale).
Si atunci incep sa ma gandesc de ce. Pai uite de ce: pentru ca, in Romania, firmele producatoare de bunuri de consum nu mai acorda importanta calitatii produselor ci modului de prezentare (a se citi 'cum sa iti ia ochii mai repede"). Cu alte cuvinte, designului de produs. Poate va inchipuiti insa ca Romania ar fi supraincalzita din cauza existentei a neinumarate firme si firmulitze "de design" care virmuiesc la fiecare colt de strada.
Mare greseala! Nu o sa gasiti nici macar o singura firma care sa se declare "de design" si care sa faca realmente design! In schimb, veti gasi mai multe firme si departamente de branding decat cate ciuperci au aparut dupa inundatiile din 2005 a caror principala preocupare e cum sa faca mai multi bani intr-un timp cat mai scurt timp - s-o putea intra in Guiness Book pe faza asta? ("vai, dar in strainatate costa si 10.000 un naming", o costa nene, dar acolo si un salarii mediu "costa" 3000 de euro!). Acesti asa-zisi branduitori (un nume, nu-i asa, mult mai interesant decat "designer"?), prea putini preocupati sau cunoscatori in ale marketingului, sunt, bineinteles, designerii despre a caror lipsa ma plangeam mai sus. Suna insa mult mai bine sa te prezinti drept CEO sau analist de de brand decat designer. Si ce castiguri poti sa faci! Pai una e sa faci un amarat de contur de sticla si sa-l prezinti clientului, cu totul alta e sa-l iei cu "necesitatea pietei", "prioritate strategica", "audit de brand", "corporate identity", "brand engagement". Altfel scoate banu' sau, mai bine spus, cu totul alt ban scoate!
Ceea ce se numeste "strategie de branding" in realitatea romaneasca e doar o gluma, sarguinciosii nostri desenatori transformand totul intr-o "strategie de packaging" (cazul Ursus, de pilda). Da, ambalajul e totul. Care face ambalajul mai atragator si-a mai bagat un client in portofoliu. Adica in buzunar. Si pe bani multi. Si pretul produsului a mai crescut deja oleaca cat vorbiram noi. Ca de, "in strainate e si mai scump, dom'le". Brandient si Grapefruit sunt niste exceptii, prea putine pentru piata noastra suprasaturata, dar cu atat mai bine venite!
Afterall, adevarata teapa nu brando-desenatorii ne-o dau. Ei doar profita de naivitatea noastra (calitatea produsului n-are nici in clin nici in maneca cu culoarea ambalajului). Teapa ne-am dat-o singuri si demult, cand, abia iesiti dintr-o epoca a cennusiului, ne-am aruncat precum cucii spre staniolurile stralucitoare.
Prigoana a pus atunci niste cutii la marginea drumului si uite cum s-a imbogatit si el...